Hot news:

Despre „Un neam de oameni„ în „Jurnalul de Brăila”

Marți, 8 octombrie 2019, în sala „Grigore Vieru” a Universității de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, a avut loc lansarea cărții „Frontul de acasă / Ioan Faltis – Jurnal de Brăila (1916 – 1918)“, în prezența autorului – Găureanu Valeriu Marian. Volumul propune cititorilor o abordare de tip „editare critică a izvorului istoric” – dedicată, pentru prima oară în istoriografia românească, Jurnalului ținut de farmacistul Ioan Faltis, în intervalul 1916-1918, ani care au coincis pentru Brăila cu perioada ocupației germane.

121După un firesc medalion (= biografie) dedicat lui Ioan Faltis, urmează un subcapitol rezervat Brăilei și brăilenilor, prin care autorul încearcă să prezinte cititorului mai puțin avizat „neamul brăilenilor” definit din capul locului drept „o altfel de nație a românilor”. Aici cred că – chiar dacă uzând de un limbaj ceva mai „plastic” – autorul se lasă pradă mai ilustrului său înaintaș, filosoful Nae Ionescu – și el brăilean – care a consemnat la rându-i, cu ocazia marcării a 100 de ani de la eliberarea Brăilei de sub turci (1829), „despre un neam de oameni”, astfel: „oamenii Brăilei sunt un neam cu totul deosebit. Mândri, susceptibili la orice atingere, îndrăzneți până la nebunie și calmi în același timp. Credincioși așezării lor, învățați să sjujească cu devotament, dar fără slugărnicie, împingând simțul demnității omenești până la absurd aproape, nu din egocentrism sau din personalism exagerat, ci din convingerea hotărâtă că numai puterile vii, neroase de insultă sau desconsiderare, pot da într-adevăr roadă. Întrunirea celor mari în numele dreptului și al demnității umane este o veche tradiție prin părțile locului. Pe are, pe vremuri, a trebuit să o simtă însuși voievodul moldovan Ștefan cel Mare” (ziarul Cuvântul, decembrie 1929).

După aceste două subcapitole introductive urmează demersul propriu-zis, Jurnalul de Brăila (1916-1918) ținut de Ioan Faltis. Remarcăm aici opțiunea editorului pentru inserarea în cadrul jurnalului a comentariilor și notelor sale explicative, nota bene, utilizând altfel de caractere pentru ca cititorul să fie deplin lămurit în ceea ce privește „paternitatea” textului, ideilor…

Pentru a nu răpi defel din plăcerea exploratorie a cititorului nu am să fac nici un fel de referire asupra demersului în sine, de altfel captivant, incitant, cum am spus, nu atât din perspectivă „beletristică”, ci mai ales în calitate de izvor „de primă mână”, datorat unui martor ocular al unor evenimente realmente „istorice”, și care, prin capitalul informațional (diseminat până la detaliu) iată, acum devenit public prin intermediul travaliului depus de dl. Marian Valeriu Găureanu pe care îl prezint aici, nuanțează înzecit percepția noastră asupra unor evenimente locale în context național, cu reverberațiile internaționale îndeobște cunoscute.

2Și pentru că atunci când se vorbește despre această categorie de izvoare istorice – narative, întotdeauna trebuie să se țină seamă de nota subiectivă a autorului, am să citez câteva pasaje din chiar debutul Jurnalului care cred că sunt extrem de sugestive pentru a defini calitatea Jurnalului: „am crezut că fac un modest, dar frumos dar orașului meu, scriindu-i cronica din timpul tristelor zile ale ocupației armatelor forțelor puterilor centrale. Regret însă că din cauza împrejurărilor de pe atunci, nu am putut, nu am avut posibilitatea să vă informez suficient asupra tuturor evenimentelor prin care a trecut Brăila. Cei care au avut nenorocirea să trăiască clipele acelea de amărăciune, de constrângere și de veșnică suspectare, îmi vor da dreptate cred, când poate vor constata că această cronică e pe alocuri prea săracă în fapte. Ei știu că sub călcâiul năvălitorilor, cea mai neînsemnată mișcare era luată drept… spionaj. Personal am fost arestat pentru vina aceasta, și numai grației, norocului sau hazardului n-am avut și eu soarta comisarului Popovici și a atâtor nefericiți ca dânsul, executați de plutoanele germane, după o judecată sumară și nedreaptă. Cele menționate în această cronică sunt totuși observațiile mele zilnice asupra întâmplărilor din cursul anilor 1916 – 1918. Și pentru ca să rememorez și mai corect zilele acelea, atunci când evenimentele lipseau, mi-am notat starea timpului, dacă și asemenea însemnări pot contribui în oarecare măsuri la redactarea unei cronici. Adevărul e că reamintirea zilelor acelea amare mi s-a întipărit și mai adânc în suflet, așa că tot ce am văzut, auzit și simțit, a fost notat cinstit, fără nici un fel de intervenție imaginativă. Martori oculari ai evenimentelor acestora se găseau destui încă. Mâine vor rămâne din ce în ce mai puțini, iar poimâine nu vor mai fi nici unul. Iată pentru ce am scris cele ce urmează. Urmașii noștri citindu-le, vor culege din lectura lor învățăminte destule și mai ales învățăminte represive împotriva măcelurilor dintre popoare. Scriind rândurile acestea și transcriindu-le pe cele ce urmează, am revăzut ca într-o viziune apocaliptică toată grozăvia zilelor de ocupație: foame, boală, moarte. Brăilenii și-au dat obolul dureros războiului pentru Unitatea Națională. Și cei care au luptat împotriva dușmanului, dar și cei care au stat sub pumnul lui, pentru moment învingător. Cu libertăți îngrădite până la inexistență aproape, cu moartea rânjindu-le în fiecare clipă din dosul ferestrelor biroului de spionaj și contraspionaj german, cu stomacurile goale și inimi pline de jalea învinșilor, ei au fost tot atât de martiri ca cei de pe front” (pp. 31-32).

Lansarea s-a bucurat de un real succes, sala devenind neîncăpătoare pentru cei care și-au dorit să participe la acest eveniment, deschis de conf. univ. dr. Sergiu Cornea, pro-rectorul universității, care a adresat un cuvânt de salut participanților. Apoi moderatorul – și cel care a pus la cale această manifestare – conf. univ. dr. Costin Croitoru a oferit cuvântul conf. univ. dr. Ion Ghelețchi pentru a introduce auditoriul în contextul istoric al anilor 1916-1918. Apoi autorul și-a prezentat eroul principal – pe Ioan Faltis și Jurnalul său, răspunzând întrebărilor din sală și comentând intervențiile celor de față.

Apreciind demersul editorial și manifestarea prilejuită la Cahul de această apariție, adresăm calde mulțumiri autorului, organizatorilor, alături de felicitările noastre pentru această nouă reușită în câmpul istoric, în special și cultural, în general.

Bodlev Cristina, IEC1601.

 

Share links: