Hot news:

Ambient basarabean – conacul de la Piatra

8bodlev.docxRaionul central-estic al Moldovei – Orhei, este unul dintre cele mai bogate în ceea ce privește obiectivele istorice/turistice din țară. De notorietate sunt aici complexul arheologic și muzeal Orheiul Vechi (com. Trebujeni), mănăstirea Curchi (com. Vatici) sau conacul Balioz cu parcul peisager Ivanca. Relativ recent acestei suite de excepție i s-a alăturat și conacul Lazo (satul Piatra), îmbrăcat în haina nouă a consolidării și restaurării, respectiv a amenajării peisagistice și recreerii interioare a epocii prin organizarea expoziției permanente Ambient basarabean – conacul de la Piatra – interconexiune de personalități istorice. Cine este familia Lazo? De la bun început trebuie subliniat faptul că familia Lazo suprapune o filă importantă din istoria Basarabiei, întrucât este vorba despre o străveche familie  moldovenească de nobili, cu rădăcini determinate până în secolul al XV-lea. Din primele momente ale atestării sale documentare această familie a dat naștere la numeroase personalități de cultură, știință etc. totodată reprezentanții acestui neam au ocupat funcții distinse la curtea domnească cum ar fi: logofăt, stolnic, paharnic, spătar ș.a. Istoricul Pavel Gore scria că Lazo este un nume vechi moldovenesc care apare în documente începând cu anul 1443. Gheorghe și Elena Lazo au fost ultimii proprietari ai acestui conac.

Potrivit epocilor traversate, imobilul acesta a îndeplinit și alte funcții: în perioada interbelică aici a funcționat școala, iar în 1967–1968, după transferarea școlii în sediul nou, conacul a fost reconstruit și transformat într-un muzeu (7 martie 1974) – filială a Muzeului Național de Istorie din Chișinău, dedicat lui Serghei Lazo (fiul lui Gheorghe și al Elenei Lazo) „eroul legendar” al războiului civil din Rusia.

La data de 2 decembrie 2018 a fost redeschis după restaurare Conacul familiei Lazo, o perlă a stilului arhitectural apropiat de cel al caselor țărănești, aceasta având odăile distribuite în jurul holului central. Aceast epos tipic pentru mijlocul secolul al XIX-ea reprezintă un edificiu de proporții masive cu mai multe odăi pline de o eleganță absolută, o anexă și o terasă susținută de opt stâlpi solizi, circulari rotilați și tencuiți, cu un foișor-cerdac situat chiar pe axa fațadei, care de asemenea este susținut de doi stâlpi cu aceeași mărime. Această locuință este împânzită de istorie, cultură și de emoție.

Expoziția din interiorul conacului Lazo se caracterizează în special prin autenticitate, presărată cu o multitudine de piese memoriale tipologice. Conacul este com1bodlev.docxpartimentat astfel: salonul, sufrageria, biblioteca-birou și desigur camera copiilor, nimic altceva decât puncte de reper care ne oferă posibilitatea de a face o retrospectivă în sânul acestei familii nobiliare basarabene. Trebuie specificat faptul că valoarea arhitectonică este cea care reliefează conacul Lazo, iar obiectele sau mai bine spus expoziția interioară – universul Lazo, este cea care readuce valorile patrimoniale în atenția publicului. Prin intermediul expoziției permanente este de fapt expusă complexitatea trăirilor câtorva generații ale acestei familii de nobili. Datorită artefactelor etalate putem vedea dar mai ales înțelege cu ce se ocupau acești oameni, care era viziunea lor asupra vieții, dar și a (re)creiona viața lor cotidiană.

A fost încântător să descopăr în biblioteca conacului cărți în diverse limbi, dominante numeric fiind, firește, franceza și rusa. Proprietarul conacului, Gheorghe, de meserie jurist, și soția acestuia Elena, oratoare și publicistă, au adunat o colecție semnificativă de cărți destul de valoroase, dicționare, enciclopedii ș.a. Am observat și foarte multe cărți ale filozofului francez de origine geneveză, Jean-Jacques Rousseau. Biroul cu biblioteca sa este cel care pune în evidență personalitățile ultimilor proprietari (Gheorghe și Elena).

Nu trebuie de trecut cu vederea mobilierul casei de epocă; toate aceste obiecte pun în evidență atmosfera de lucru. Gheorghe, fiind bolnav prefera să se retragă în birou unde se spune că stătea ore întregi, de aici le scria prietenilor scrisori, tot aici citea sau pur și simplu primea oameni importanți cu care purta discuții. Mobilierul din casă reliefează gusturile elegante ale proprieta2bodlev.docxrilor, ei având o afinitate specială pentru confort specifică familiilor nobiliare. Lângă birou era și camera copiilor, mult mai modestă și plină de diverse obiecte specifice, dar luxoase. Predominante în această cameră sunt fotografiile, aici găsim chiar și un aparat de fotografiat caracteristic perioadei. Prin prisma fotografiei făcute chiar de membrii familiei Lazo putem observa relația dintre ei, care era una destul de calduroasă. În sufrageria tradițională de secol XIX observăm foarte multă veselă produsă în Germania și în Rusia. În sufragerie se adunau mereu toți membrii familiei, dar mai ales oaspeții. Aici întâlnim o atmosferă extrem de plăcută și relaxantă. Acesta era un fel de punct cardinal al conacului. Sufrageria îi aduna pe toți și la bine și la rău. În încheiere trebuie subliniat faptul că în conacul familiei Lazo întâlnim istoria câtorva generații, totul fiind îmbinat de istorie cu toată suita sa de fapte și emoții. Chiar dacă a suferit modificări și reconstrucții acesta și-a păstrat forma originală. Conacul familiei Lazo este unul din puținele conace basarabene păstrate și, nota bene reabilitate și introduse în circuitul public.

Bibliografie suplimentară: E. Ploșniță, Conacul familiei Lazo de la Piatra – într-o nouă formulă expozițională, în Tyragetia, XIII [XXVIII], nr. 2, 2019, pp. 259-269.

Bodlev Cristina, Istorie și Educație Civică, anul IV.

4bodlev.docx 5bodlev.docx 6bodlev.docx 7bodlev.docx

Share links: